Portocalul dulce (Citrus sinensis) este un arbore fructifer de mărime mijlocie din genul Citrus, care face parte din familia Rutaceae. Portocalul este originar din India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. 

Acum se cultivă peste tot în lume unde clima este umedă și cu temperaturi peste nivelul de îngheț datorită fructelor aromate și apreciate de majoritatea persoanelor. Florile sunt albe parfumate, cresc izolat sau în buchet. Fructul este Portocala dulce, renumită mai ales pentru gustul dulce-acrișor și pentru conținutul de vitamina C, este un fruct cu gustul ușor acceptat de majoritatea copiilot. Substanțele active principale din fruct sunt: hesperidina, pectina, acidul ascorbic, acidul citric, vitamine ca: A, B1, B2, B6 și C, minerale: fier, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc. 

Portocala este unul din fructele renumite pentru efectul ei în dezvoltarea sistemului imunitar, mărește rezistența organismului la infecții. Este un fruct hrănitor, benefic pentru digestia copiilor. Unele substanțe din coaja de portocală previn constipația, stimulează secreția de bilă. Combinația de vitamina C și Calciu din portocale promovează dezvoltarea armonioasă a sistemului osos și al danturii în formare încă.

Beneficiile consumului de portocale de către copii:

• Cresc rezistența organismului în fața agenților infecțioși;
• Are proprietăți antiinflamatoare, diuretice, antispasmodice, sedative și antiseptice;
• Efecte antivirale, antiinflamatorii și antialergice naturale;
• Adjuvant al digestiei;
• Conține vitamine, minerale și alți nutrienți care contribuie la dezvoltarea armonioasă a oaselor și dinților.

Dovleacul sau bostanul este o plantă erbacee anuală cultivată pentru fructul, florile și semințele sale. Cucurbita maxima este o plantă anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare. Are frunze cordiforme (în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine marcate; prezintă o abundentă pilozitate pe frunze și tulpină. 

Florile sunt galbene și cărnoase. Fructul prezintă o mare variație (polimorfism): poate fi ovoidal sau sferic, de culoare verde sau portocaliu intens. Pulpa fructului este galbenă-portocalie, densă și cu gust dulce. În unele țări floarea se consumă ca legumă în anumite preparate, fructul se folosește tot ca și hrană sau se conservă, în condiții adecvate de lumină, temperatură și umiditate, până la 6 luni în condiții bune. Semințele sunt cunoscute sub numele de semințe de dovleac și li se atribuie proprietăți medicinale în medicina tradițională. 

Ele sunt bogate în minerale, în special zinc, motiv pentru care Organizația Mondială a Sănătății recomandă consumul lor zilnic. Acestea sunt o sursă bună de vitamina K, vitamina B2 și folați, conțin grăsimi polinesaturate, fibre și antioxidanți. Pe lângă proprietățile nutritive ale semințelor de dovleac crude ele sunt un remediu tradițional antihelmintic ( ajută la eliminarea paraziților) datorită compușilor numiti cucurbitine care paralizează viermii. Acest lucru îi împiedică să se atașeze de pereții intestinali în timpul eliminării scaunului. Efectul antiparazitar al produsului este amplificat de semințele de Papaya, acestea conțin un alcaloid numit carpaină care omoară paraziții intestinali.

Papaya, cunoscută și ca mamao, pepene de copac, sau lechoza , este fructul arborelui Carica papaya, din genul Carica. Originar din Mexicul de sud, America Centrală și nordul Americii de Sud, Papaya este acum cultivată în majoritatea țărilor tropicale. Este un arbore mic, fără ramuri, singura tulpină având între cinci și zece metri înălțime, cu frunze aranjate în spirală limitate la vârful trunchiului; trunchiul inferior este evident plin de cicatricile locurilor de care frunze mai vechi și fructe au fost prinse. Frunzele sunt mari, 50–70 cm în diametru, cu 7 loburi palmate. 

Florile sunt produse pe axele frunzelor, maturându-se în fructe lungi de 15–45 cm și late de 10–30 cm în diametru. Fructul de papaya este bogat într-o enzimă numită papaină (o protează care este folositoare la frăgezirea cărnurilor și a altor produse fibroase). Are semințele negre, comestibile și cu gust iute. Papaya verde are o concentrație mare de nutrienți, adică niveluri ridicate de vitamina C, E, A, tiamină, niacină și folați etc, minerale ca: magneziu, potasiu, calciu, fosfor, fier, antioxidanți: carotenoizi, polifenoli, licopen, fibre și diverși aminoacizi necesari organismului, o combinație de nutrienți care ajută activitatea sistemului imunitar. Papaya este renumită pentru conținutul enzimei numită papaină. 

Aceasta este asemănătoare cu enzimele pancreatice care ajută la digestia proteinelor. Este o enzimă proteolitică, adică contribuie la digestia proteinelor. O altă enzimă proteolotică ce intră în componența acestor fructe este chimopapaina. La fel ca și papaina, chimopapaina ajută organismul să digere mai ușor proteinele. Pe lângă rolul lor în digestie, enzimele proteolitice pot distruge mijloacele de apărare ale virusurilor, alergenilor, drojdiilor și ale mai multor tipuri de ciuperci. Cele mai importante calități pentru care am adăugat în compoziția produsului extract gliceric din papaya verde sunt proprietățile nutritive excelente, efectul antiinflamator, de sprijinire a activității sistemului imunitar, proprietățile antiparazitare, antivirale, antibacteriene și ușurarea digestiei.

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae, care crește în Europa și în vestul Asiei în soluri argiloase, uscate. Are nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate. Planta are un aspect similar cu cel al mărarului, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpini de 20–30 cm. Pețiolul florii are 40–60 cm, iar florile sunt mici, de culoare albă sau roz. 

Fructele sunt achene în formă de semilună, de aproximativ 2 mm lungime. Chimenul sau secărica nu este același lucru cu chimionul (Cuminum cyminum). De la chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât semințele cât și fructele. Semințele de chimion sunt mai iuți, mai deschise la culoare și mai mari decât fructele chimenului. Chimenul este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor și cremelor de legume în special în Europa Centrală și Scandinavia. 

Chimenul este foarte apreciat în terapiile naturale datorită proprietăților lui de reglare a funcțiilor stomacului, fiind și un antiinflamator intestinal. Fructele de chimen conțin ulei esențial format din carvonă, limonen, pinene etc., care au acțiune carminativă (elimină gazele din intestine), antihistaminică, antimicrobioană, antiseptică, stimulează secrețiile gastrointestinale, au o acțiune calmantă asupra colicilor intestinale și fluidifică secrețiile bronșice. Chimenul este utilizat în tratarea răcelilor și durerilor de stomac, bronșite, colici intestinale, elimină viermii intestinali și contribuie la apărarea naturală a organismului, susține activitatea eficientă a sistemul imunitar.

Morcovul (Daucus carota) este o rădăcină vegetală, de culoare oranj care face parte din familia umbelifere Partea comestibilă a plantei este rădăcina. Este o plantă bienală, în primul an frunzele produc alimentul plantei, iar tuberculul înmagazinează zaharuri pentru ca planta să înflorească în al doilea an. Lăstarul florii ajunge aproape de 1 m lungime, cu rămurele cu flori albe.

 Împreună cu ceapa și țelina, morcovii sunt ingredientele cele mai folosite la mâncăruri. Morcovul deși este sărac în calorii, în grăsimi și colesterol, completează aportul zilnic de nutrienți cu vitamine și fibre alimentare, care hrănesc organismul, induc senzația de sațietate și mențin sănătatea tractului intestinal. Conține multe substanțe nutritive esențiale pentru organismul uman: acidul folic, vitamina K și C, calciu, magneziu și o cantitate mare de beta-caroten. Beta-carotenul este un precursor al vitaminei A care asigură o protecție eficientă a vederii, pielii și a mucoaselor. Vitamina A este substanța folosită de ficat pentru evacuarea toxinelor din corp. 

Fibrele din morcovi contribuie la curățarea optimă a colonului și stimulează eliminarea eficientă a materiilor fecale. La copii, morcovul este unul dintre alimentele bine tolerate, el se poate introduce de la începutul diversificării în alimentația bebelușilor. Este hrănitor, nutrienții din el previn anemia și ajută la întărirea sistemului osos.

 Betacarotenul din morcovi ajută la întărirea vederii copiilor, oferă protecție suplimentară pielii împotriva daunelor care pot fi cauzate de razele solare, contribuie la vindecarea mai rapidă a rănilor și îmbunătățește calitatea mucoaselor. Nasul și gura sunt principalele căi de intrare a microbilor, virusurilor și bacteriilor în organism. Un consum suficient de vitamina A naturală, cum ar fi de exemplu beta carotenul din morcovi, poate duce la neutralizarea acestora chiar de la intrare, împiedicând intrarea lor în corp deci scade pericolul de îmbolnăvire.

Astragalus este o plantă perenă din familia Fabaceae, subfamilia Faboideae, originară din părțile de nord și de est ale Chinei, din Mongolia și Coreea. Astragalusul crește până la 1 m înălțime, are tulpina păroasă și o rădăcină puternică și lăptoasă. Frunzele sunt alcătuite din cate 12-18 perechi de foliole verzi, mici și alterne. Florile cresc grupate în vârful tulpinii, sunt albe și se aseamănă cu cele ale fasolei.

 Astragalus este o plantă medicinală renumită, folosită de peste 2000 de ani în Medicina Traditională Chineză și mongolă, fiind considerată un “tonic superior”. Partea utilizată în scop terapeutic este rădăcina, care trebuie recoltată toamna, de la plante cu vârsta mai mare de 4 ani.. În scop medicinal Astragalusul este recomandat pentru multe afecțiuni, el fiind considerat și o plantă adaptogenă (contribuie la stabilizarea proceselor fiziologice și la reglarea homeostazei, ajută organismul să acționeze mai eficient în cazul expunerii la situații sau substanțe nocive). 

Substanțele active principale din rădăcina de Astragalus sunt: polizaharide, monozaharide, flavonoide, colina, betaina, aminoacizi, cumarine, triterpene (astragaloside), seleniu, zinc, magneziu, crom, etc.. Astragalus conține compuși naturali eficienți care pot stimula sistemul imunitar. Unele dovezi arată că astragalus poate crește producția de globule albe în sânge, celule ale sistemului imunitar responsabile de apărarea organismului. 

Astragalus poate ajuta la combaterea infectiilor virale, susține rezistența fiziologică în cazul condițiilor severe de mediu ambiant, susține apărarea naturală a corpului, are efect tonic și contribuie la activitatea adaptogenă, ajută la creșterea rezistenței fizice și psihice a organismului.

Citronela, numită și iarba lămâioasă, iarbă de lămâie sau lemongrass este o plantă originară din Africa, Asia, Australia din familia ierburilor (Poaceae). Cymbopogon citratus este cultivată ca plantă culinară și medicinală datorită parfumului lor, asemănător cu cel al lămâilor. Se utilizează în dezinfectanți și săpunuri de uz casnic, deoarece are efect antiseptic. 

Pe lângă producția de ulei, iarba de citronella este folosită și în scopuri culinare, ca aromă. În Caraibe ceaiul este preparat și consumat pentru a crește imunitatea. Un studiu a constatat că ceaiul poate exercita un efect de stimulare a eritropoiezei (procesul de formare a eritrocitelor – globule roșii în măduva oaselor). 

O utilizare mistică a Citronelei este în cultul Hoodoo unde este utilizată pentru a se proteja împotriva răului, a curăța spiritual o casă și pentru a aduce noroc în relațiile amoroase. În apicultură uleiul de citronelă imită feromonul emis de albine și este folosit pentru a atrage aceste insecte către un stup sau către un roi.

Principalii constituenți ai citronelei, geraniolul și citronelolul au proprietăți antiseptice, antibacteriene, antifungice si antimicrobiene. Este o sursă de vitamine esențiale ca: vitamina A, B1, B2, B3, B5, B6, folați și vitamina C; minerale precum potasiu, calciu, magneziu, fosfor, mangan, cupru, zinc si fier; antioxidanți, flavonoide și compuși fenolici precum luteolina, glicozide, quercetina, kaempferol, elimicina, catecol, acid clorogenic si acid cafeic, toate având proprietăți terapeutice de excepție. 

Lemonalul sau citralul din compoziție are efecte antifungice si antimicrobiene asupra mai multor bacterii sau fungi greu de tratat sau rezistente la multe tratamente cum ar fi: Escheria coli, Staphylococcus aureus, Aspergillus aegyptiacus, Penicillium cyclopium, Tricodermus viride (acțiunea a fost demonstrată practic în laborator sub conducerea Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor) precum și alte tipuri de bacterii și fungii pentru care s-au făcut numeroase studii. Citronela este utilizată în medicina ayurvedică pentru efectele sale vindecătoare în tratarea tusei și a răcelilor, ajută la ameliorarea blocajelor nazale, a gripei și a altor tulburări respiratorii, chiar și în astmul bronsic. 

Ea are și efect febrifug, mai este cunoscută și sub denumirea de “iarba febrei”, datorită efectelor sale de scădere a febrei și stimularea transpirației. În infecții, Citronela acționează ca un antiseptic, inhibând dezvoltarea patogenilor, contribuie la reglarea proceselor din corp cum ar fi digestia, respiratia, excretia și sistemul nervos. Acest lucru duce la o mai bună absorbție a nutrienților din alimente. Un studiu efectuat în laborator a arătat eficiența mai mare a uleiului de citronela față de cea a uleiului de cimbru, patchouli și cedru în tratarea diverselor boli, cum ar fi candidoza vaginală sau orală, care se pot instala în urma igienei necorespunzătoare dar și ca urmare a unui tratament cu antibiotice sau alte medicamente.